Mlaștina de la Iaz

Mlaștina de la Iaz este o rezervație naturală de tip faunistic și floristic, situată în judeţul Sălaj, pe teritoriul administrativ al comunei Plopiş. Povestea rezervaţiei naturale de la Iaz începe undeva în urmă cu circa 10.000 de ani, atunci când, din cauza unei alunecări de teren s-a format un lac, care prin colmatare a dat naştere unei mlaştini ce are astăzi o suprafaţă de aproape o jumătate de hectar şi o adâncime maximă de 5,1 metri, potrivit unor cercetări din anii 80. Întreaga rezervaţie însă are o suprafaţă de 10 hectare şi a fost declarată arie protejată de interes naţional în anul 2000, pe baza unor studii ştiinţifice existente la data respectivă, în special studii asupra florei şi vegetaţiei, considerându-se că Mlaştina de la Iaz are o importanţă ştiinţifică.

Printre speciile vegetale aflate în arealul rezervaţie este semnalată prezenţa unei plante carnivore (insectofagă) cunoscută sub denumirea de roua cerului (Drosera rotundifolia, o specie ocrotită, plantă carnivoră ce consumă aproximativ 50 de insecte pe an. Frunzele au pe suprafaţa lor numeroşi peri glandulari cu rol în digerarea insectelor. Perişorii, numiţi şi tentacule, secretă substanţe lipicioase care se adună sub forma unor picături strălucitoare de rouă, de unde vine şi denumirea plantei. O insectă care se aşează pe o frunză a acestei plante se lipeşte de perii ce se încolăcesc în jurul ei. Perii secretă un suc lipicios, abundent, care sufocă insectă. Ea este apoi digerată de anumite enzime timp de câteva zile.

Habitatele de interes comunitar identificate în cadrul zonei umede din Rezervaţia Naturală "Mlaştina de la Iaz" sunt: mlaştini turboase de tranziţie şi turbării mişcătoare; pajişti pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase; lacuri şi iazuri distrofice naturale; păduri de fag şi fâneţe montane.

Speciile de plante de interes comunitar inventariate în urma studiilor floristice efectuate în perimetrul rezervaţiei naturale sunt reprezentate de către genul Sphagnum - muşchi, iar speciile de animale inventariate în perimetrul rezervaţiei sunt: dintre insecte rădaşca, fluturii Lycaena dispar, Coenonympha tullia şi Neptis hylas; dintre amfibieni buhaiul de baltă cu burta galbenă, iar dintre reptile guşterul; dintre păsări barza albă, sfrânciocul roşiatic, codobatura, măcăleandrul, sticletele, fazanul şi cioara de semănătură; dintre mamifere iepurele de câmp, vulpea, căprioara şi mistreţul.

În zonă circulă mai multe legende despre mlaştină. O legendă spune că aici, pe vremuri, a fost o perioadă foarte secetoasă. Au secat toate văile, iar în sat nu mai era strop de apă, decât aici, în zona mlaştinii. Oamenii au venit cu mic cu mare, s-au mobilizat şi au tăiat un canal ca să de-a drumul apei din mlaştină în sat, pentru animale. Când credeau că au terminat lucrul, s-a pornit o furtună, o vijelie cu tunete şi fulgere. Pe toţi i-a fugărit de aici şi nu s-au mai apropiat de mlaştină, fiindcă o consideră ceva sacru pentru comunitate. Atunci a intrat, aşa, o spaimă în oameni, cum că nu au voie să intervină. O altă legendă spune cum au luat naştere băile care au fost aici, la Iaz, şi care foloseau apă din mlaştină. Legenda spune că aici s-a înecat o păstoriţă cu turma ei. Într-o zi, turma speriată a intrat direct în mlaştina, iar ciobăniţa a intrat şi ea după turmă. Mlaştina a înghiţit atât fata cât şi turma. Oamenii din sat au venit, tineri şi bătrâni, să caute trupul fetei măcar. Nu l-au găsit, deşi căutările au durat mai multe zile. Apoi au venit şi bătrâni cu cârje, care după o săptămână de stat cu picioarele în apa mlaştinii au simţit că picioarele nu-i mai supără. Atunci şi-au dat seama că apa este bună pentru tratarea unor boli.

Căi de acces: Zalău (DN1H) - Şimleu Silvaniei - Nuşfalău - drumul județean (DJ119E) până în satul Plopiș, urmând valea Iazului (un afluent de dreapta al Barcăului) în amonte se ajunge în rezervație.

Coordonate GPS: 47° 06‘ 30“ N , 22° 39‘ 40” N

 

Joomla Templates by Joomla51.com