"Sfinxul de la Bădăcin și comunitatea evreiască"
Ne aflăm astăzi în Șimleu Silvaniei pentru a-i comemora, ca în fiecare an, pe cei care au fost victime ale Holocaustului. Totodată, avem onoarea și privilegiul de a cinsti o personalitate marcantă a județului Sălaj - Iuliu Maniu, implicat în acțiuni pentru salvarea evreilor din România. Paradoxal, sfârșitul acestuia este asemănător cu al celor pe care astăzi îi comemorăm. Acesta fiind întemnițat pe nedrept de către comuniști, torturat, umilit, găsindu-și sfârșitul în închisoarea de la Sighet.
Lider de marcă al vieții politice românești, Iuliu Maniu s-a impus prin caracterul său excepțional, demnitate, corectitudine, modestie proverbială și lupta necontenită pentru instaurarea unui regim democratic, stârnind interesul și admirația contemporanilor săi.
Regimul comunist, al cărui adversar a fost până la moarte, i-a confecționat o imagine în culorile cele mai sumbre, înainte de a-i damna pentru decenii memoria. Mistificarea adevărului istoric a mers atât de departe, încât democratul Iuliu Maniu a fost acuzat chiar și de antisemitism.
Viziunea marelui om politic sălăjean faţă de minorităţi, în general, și față de evrei, în special, reiese, în mod clar credem noi, din impresionantul său discurs de la 1 Decembrie 1918: „Noi nu voim să devenim din oprimaţi, oprimatori, din asupriţi asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi a tuturor cetăţenilor”.
În întreaga sa carieră politică, Iuliu Maniu s-a bucurat de aprecierea conducătorilor comunității evreiești din România și a gazetarilor români de origine evreiască, unii dintre ei fiind chiar angajați ai ziarului „Dreptatea”, oficiosul PNȚ.
În cadrul partidului, politicienii români de origine evreiască, în frunte cu Virgil Madgearu, economist de talie mondială și secretar general al PNȚ, s-au bucurat de o apreciere deosebită. De asemenea, dactilografa personală a lui Iuliu Maniu, Clara Romanos, era de origine evreiască.
Lider al opoziției democratice din România, Iuliu Maniu a înfruntat cu tenacitate și curaj regimurile dictatoriale care s-au succedat în țara noastră după anul 1938, cerând respectarea drepturilor cetățenești, în special pentru cei oprimați, cum era în acea perioadă populația de etnie evreiască. Și nu de puţine ori, pentru salvarea acestora, şi-a pus în joc cariera politică și chiar viaţa.
Dovada supremă a caracterului său democratic a dat-o în timpul celei de a doua mari conflagrații mondiale, când a salvat de la moarte sau deportare, atât cât i-a stat în putință, populația de etnie evreiască, în timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941.
Prin intervențiile directe la mareșalul Ion Antonescu, Iuliu Maniu a încercat să-l înduplece să nu cedeze presiunilor germanilor, care îi cereau să-i deporteze și să-i extermine pe evrei.
Întrebat fiind de Zaharia Boilă de ce a intervenit pentru salvarea evreilor la mareșalul Antonescu, când în joc era chiar viața lui, fiind trecut pe lista neagră de către dictatorul Hitler, Iuliu Maniu i-a răspuns: „Am făcut-o dintr-un sentiment de umanitate dar şi dintr-o raţiune politică, deoarece, cred că la timpul său, evreii, care sunt foarte puternici în Anglia şi America, vor fi binevoitori faţă de ţară”.
Considerăm că a sosit momentul ca memoria lui Iuliu Maniu să fie reabilitată, iar comunitatea evreiască are datoria morală de a-i recunoaște contribuția la salvarea a nenumărate vieți, acordându-i distincția onorifică „Drept între popoare”.
