Vă spun “Bună ziua!” tuturor și bine v-am reîntâlnit în creștineasca sărbătoare de Înalțare a Sfintei Cruci și la împlinirea a 82 de ani de la martiriul celor 157 de localnici din comuna Ip, masacrați fiind pentru simplul fapt că erau români.
Încep cuvântul meu prin a înălța o rugă către Bunul Dumnezeu, cerându-i să-i odihnească în pace și pe cei 477 de români uciși în județul Sălaj în septembrie 1940, în urma Dictatului de la Viena. La aceștia se adaugă și românii uciși în celelalte șapte județe ale Ardealului de Nord.
Panteonul neamului românesc din ceruri, aflat sub oblăduirea divinității și a îngerilor, unde sunt așezați toți martirii Țării Silvaniei, să primească rugăciunile noastre reînălțate asemenea sfintei cruci. Amin.
Noi, cei de astăzi, având un comportament specific „cumințeniei de strană”, lăsăm în seama judecății divine oamenii și faptele celor de atunci, iar prin ceea ce facem și acum nu dorim decât să spunem un NU hotărât unor asemenea nelegiuiri și barbarii pe viitor. Prin demersurile noastre de aici, dorim să tipărim în mintea tuturor, prin repetarea anuală a manifestării, reguli de conduită privitoare la drepturile divine ale omului, ținând cont de dreptul sângelui și al pământului.
A nu se uita celebra expresie “învingătorul ia totul”, mai puțin viața.
Românii, sălăjenii, suntem o națiune, o comunitate ce nu are prejudecăți adânc înrădăcinate, nu are o politică a resentimentelor, a retorsiunii, adică să facem la fel cum au făcut unii, ci avem inefabilul dar, adică un dar ce nu poate fi exprimat în cuvinte, un dar al grației divine de a arhiva trecutul.
Dar trebuie să reamintim, cu rând și fără rând, pentru a nu se uita, că orice rău, oricât de mic este, nu poate fi îndepărtat dacă este ignorat.
De asemenea, să nu se uite că omul reprezintă valoarea cea mai de preț a lui Dumnezeu. El se naște liber și prin calcul divin, ca și lumea. Toate ființele sunt egale în demnitate și drepturi, conform articolului 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Cetățenii au drepturi garantate pe plan international ca indivizi și nu în calitate de cetățenii ai unui stat sau ai unei zone oarecare.
Dacă toți oamenii ar vorbi aceeași limbă, prin ce ne-am deosebi unii de alții în afară de trăsăturile psiho-somatice, cultural-educative și confesionale, cum bine se exprima cineva?
“Legea firii”, exprimată metaforic, se poate defini și prin următoarele cuvinte: trăiește și lasă-i și pe ceilalți să trăiască!
Dintr-un izvor nu poți bea toată apa, precum nici dintr-o livadă nu poți mânca toate merele. Așa că, prietenia dintre oameni nu trebuie văzută ca o simplă conviețuire, o coabitare, ci ca o iubire a semenului, ca o necesitate.
Este interzis să ucizi, indiferent de înălțimea și adâncimea evenimentelor.
Dragi participanți,
Doresc în continuare să-mi pun și să ne punem câteva întrebări retorice, la care să-mi răspund și să ne răspundem în gând, pentru a putea desluși mai bine golgota sălăjeană:
1. De ce în Sălaj s-au produs cele mai multe și grave atrocități?
2. De ce în localitățile Ip (157 de morți), Treznea (86 de victime), Cerîșa (11 uciși), Marca (alți 11), Cosniciu (tot 11 morți), Zalău (27 de oameni masacrați), Halmășd (10 victime), Cosniciu de Jos (11 morți), Camăr (patru)?
3. De ce imediat după Dictat?
4. De ce noaptea?
5. De ce fără judecată?
6. De ce s-au folosit de cozile de topor, adică de trădători locali?
7. De ce au încălcat toate legile războiului referitoare la populația civilă neînarmată?
8. De ce au afectat moralul, creând frică și nesiguranță?
9. De ce război psihologic, manipulare, dezinformare?
10. De ce două armate dislocate în Ardealul de Nord-Vest – una cu peste 200.000 de soldați, alta cu peste 100.000 de soldați?
11. De ce acțiuni împotriva unui popor pașnic, care a acceptat din primul moment hotărârile diriguitorilor vremii?
12. De ce 1.315 români deportați în lagăre?
13. De ce 109.532 de refugiați?
14. De ce 11.957 de expulzați?
15. De ce 500.000 de români din Ardealul de Nord-Vest au imigrat în România?
16. De ce atâta ură și barbarie?
Și lista întrebărilor poate continua.
Știu și nu știu. Știu că au rămas răni mentale care cu greu se pot vindeca și mai știu la fel de bine că ele se prescriu din oficiu în sufletul românului și se doresc a fi date uitării, pentru a nu exista – cum se spune – doi răi.
Doamnelor și domnilor,
Suntem arvuniți de către martiri să milităm pentru noul și actualul certificat de naștere al “libertății la viață”.
Prin facerile noastre, prin rugăciunile pe care, astăzi, le reînălțăm spre cer, suntem datori să veghem la siguranța și binele tuturor celor ce trăiesc pe aceste meleaguri și să ne asigurăm că astfel de atrocități vor fi imposibil de repetat.
Suntem datori, așadar, să promovăm valorile creștine – toleranța, responsabilitatea, smerenia, bunătatea și iubirea față de aproapele nostru, indiferent de naționalitate, rasă ori confesiune, dar și să ne educăm copiii în spiritul acestor valori, creionând, astfel, un viitor stabil, în care să ne regăsim în demnitate, în fericire, în armonie unii cu alții.
Milostivul Dumnezeu să îi odihnească în pace pe martirii sălăjeni și nu numai, iar pe noi să ne facă temători și neputincioși în a lua viața cuiva.
Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți!
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
